Toate definitiile
BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.
BÁNDURĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră.
bándură1 (cârpă, curvă) (reg.) s. f., g.-d. art. bándurei; pl. bándure
bandúră2 (instrument muzical) (rar) s. f., g.-d. art. bandúrii; pl. bandúri
BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.
BANDÚRĂ s.f. Instrument muzical ucrainean de formă ovală, cu o tastieră scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. [< rus. bandur].
BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical ucrainean cu 8 până la 24 de coarde. – Ucr. bandura.
BANDÚRĂ s. f. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, și cu o tastieră scurtă. (< rus., ucr. bandura)