![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileBASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule. BASCÚLĂ s. decimal, zecimal, (Transilv.) cântar, (Transilv. şi Ban.) majă. (Cântăreşte marfa la ~.) BASCÚLĂ s.f. 1. Aparat pentru cântărit greutăți mari, de tipul balanței. 2. Pârghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o axă, asrfel încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ♦ Aparat de gimnastică folosit pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ♦ Dispozitiv care permite modificarea poziției, în plan orizontal și vertical, în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. [< fr. bascule, cf. it. basculla]. BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. ♦ Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Fr. bascule. BASCÚLĂ s. f. 1. balanță cu două brațe inegale, pentru greutăți mari. 2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ◊ aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ◊ dispozitiv care permite modificarea poziției în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. (< fr. bascule) *bascúlă f., pl. e (fr. bascule, alterat din bacule, d. batïre, a bate, și cul, partea posterioară). Cîntar decimal. bascúlă s. f., g.-d. art. bascúlei; pl. bascúle BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer. BASCULÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula. BASCULÁ vb. I. intr. A oscila ca o basculă; a se balansa. [< fr. basculer]. BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Fr. basculer. BASCULÁ vb. intr. a executa o mișcare de rotație limitată în jurul unei axe orizontale. (< fr. basculer) basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză |