Toate definitiile

BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.

BASTÓN s. 1. (reg.) măciucă, (Transilv. şi Maram.) măcău. 2. toiag.

BASTÓN s. v. baton.

bastón (bastoáne), s. n. – Bucată de lemn. – Var. baton, s. n. (baghetă, bucată). Mr. băscune, megl. băstun. It. bastone (sec. XVIII); în dialecte, prin intermediul ngr. μπαστούνι (cf. Ruffini 334) sau tc. bastun. Baton se folosește aproape exclusiv pentru bucățile de ciocolată, fr. bâton de chocolat.

BASTÓN s.n. 1. Obiect în formă de băț sau de ciomag lucrat frumos, folosit de obicei ca sprijin la mers. ◊ Baston de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. ♦ Băț de mărimi diferite folosit în gimnastica medicală cu scop corectiv. 2. Piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuințări la bordul unei nave. [< it. bastone].

BASTÓN s. n. 1. obiect în formă de băț, ca sprijin la mers. ♦ ~ de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. 2. băț de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv. 3. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuințări la bordul unei nave. (< it. bastone)

BASTÓN, bastoane, s. n. 1. Băț care servește de reazem în timpul mersului. ♦ Lovitură dată cu un asemenea băț. 2. (Rar) Baton. – It. bastone.

*bastón n., pl. oane (it. bastone, fr. bâton; ngr. bastúni). Băț în care oameniĭ se sprijină orĭ cu care se apără de cîni. Lovitură de baston: ĭ-a tras un baston. Bucată dintr’un pachet de ciocolată (fals baton, după fr. bâton). Insigna unor demnitățĭ: bastonu de mareșal. De-a bastonu, un joc copilăresc. V. cĭomag, sceptru, topuz.

bastón (băț) s. n., pl. bastoáne