Toate definitiile

BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.

batír (-ruri), s. n. – Ață de însăilat. Fr. bâtir „a însăla” (sec. XX). Termen de croitorie.

BATÍR s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, întrebuințat la însăilat. [< fr. bâtir].

BATÍR s. n. fir de bumbac răsucit ușor, la însăilat. (< fr. bátir)

BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Fr. bâtir.

batír (ață) (înv.) s. n., pl. batíre