Toate definitiile

BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei¹. – Din tc. bekâr.

BECHÉR s., adj. v. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit.

bechér (bechéri), s. m. – Burlac, holtei. – Mr., megl. bichiar. Tc. bekar (Roesler 589; Șeineanu, II, 42; Lokotsch 284; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπεϰιάρης, alb. betsar, bg. bekjar. – Der. becherie, s. f. (burlăcie). Cf. bicher.

BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac. – Tc. bekâr.

bechér adj. m. și s. (turk. bekiar, celibatar, d. pers. bikiar, fără ocupațiune). Sud. Holteĭ, burlac.

bechér (înv.) s. m., pl. bechéri