Toate definitiile

BECISNICÍE, becisnicii, s. f. (Pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. – Becisnic + suf. -ie.

BECISNICÍE s. v. abjecţie, fărădelege, incapacitate, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, neputinţă, netrebnicie, slăbiciune, ticăloşie.

becisnicíe / bicisnicíe (înv.) s. f., art. becisnicía / bicisnicía, g.-d. art. becisnicíei / bicisnicíei; pl. becisnicíi / bicisnicíi, art. becisnicíile / bicisnicíile

BECISNICÍE, becisnicii, s. f. 1. Slăbiciune fizică; neputință. 2. Nemernicie, ticăloșie. – Din becisnic + suf. -ie.

becisnicíe f. Slăbiciune sufletească orĭ trupească. – Și bi-.