Toate definitiile

BEHAVIORÍSM s. n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferențiată a omului și animalului față de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [Pr.: -vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.

BEHAVIORÍSM s. (PSIH.) comportamentism.

BEHAVIORÍSM s.n. Concepție psihologică, mecanicistă și agnostică, care consideră drept obiect al psihologiei comportamentul exterior, eliminând conștiința; comportamentism. [Pron. -vi-o-. / < engl. behaviourism, fr. béhaviorisme, cf. engl. behaviour – comportare].

behaviorísm (angl.) [beha pron. biheĩ] (-vi-o-) s. n.

BEHAVIORÍSM s. n. concepție care consideră psihologia ca știință a comportamentului, ignorând conștiința; comportamentism. (< engl. behaviourism, fr. béhaviorisme)