Toate definitiile

BÉHLIŢĂ s. (IHT.; Rhodeus amarus) (reg.) râbiţă, (prin Mold.) boarcă.

BÉHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici. – Comp. rus. bieglyi „repede”.

bégliță, béhliță și béldiță f., pl. e (cp. cu rus. bĭeglyĭ, răpede, fugitiv. V. belhiță). Est. Numele a doi peștĭ; unu lătăreț, verzui, lung pînă la 8 c.m. și trăitor pin bălțĭ (rhódeus amarus), altu ceva maĭ mare, albicĭos și trăitor pin apele de munte (alburnus bipunctatus), numit și albioară în sud.

béhliță V. begliță.

béhliță (reg.) (be-hli-) s. f., g.-d. art. béhliței; pl. béhlițe