Toate definitiile

BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

BENCHETUÍ vb. v. chefui.

BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. A petrece în ospețe; a chefui. – Din benchet.

benchetuĭésc v. intr. (d. benchet). Pop. Chefuĭesc, petrec bînd și mîncînd, ospătez.

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă