Toate definitiile

BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

BENÉFIC adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.

Benefic ≠ malefic

BENÉFIC, -Ă adj. (Liv.) Favorabil (în sens astrologic), binefăcător. [Cf. fr. bénéfique, it. benefico].

BENÉFIC, -Ă adj. favorabil, binefăcător. (< fr. bénéfique, lat. beneficus)

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice