Toate definitiile

BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a mustra pe cineva cu ocări, cu insulte. – Et. nec.

BEŞTELÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra.

A beşteli ≠ a făli, a lăuda

BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mustra pe cineva îndelung.

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă