Toate definitiile

BIBÍC¹, bibici, s. m. (Ornit.) Nagâț. – Din magh. bibic.

BIBÍC² -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

BIBÍC s. v. nagâţ.

bibíc (bibíci), s. m. – (Trans.) Nagîț. Mag. bibic (Cihac, II, 512).

bibíc (bibíci), s. m. – Iubit. Var. (înv.) bibi. Fr. bibi. Cuvînt fam., ca și der. bibică, s. f. (iubită).

BIBÍC¹, bibici, s. m. (Ornit.) Nagâț. – Magh. bibic.

BIBÍC² -Ă, bibici, -e, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. – Fr. bibi.

*bibíc, -ă s. (fr. bibi, a.î.). Fam. Termen de alintătură unui copil, unei fete. V. gigea.

bibíc¹ (pasăre) s. m., pl. bibíci

bibíc² (persoană) (înv., fam.) s. m., pl. bibíci