Toate definitiile

BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Din fr., lat. biceps.

BÍCEPS s. (ANAT.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea.

BÍCEPS s.m. Mușchi care are două ligamente la extremitatea superioară; (spec.) mușchiul brațului care face să se îndoaie antebrațul. [Pl. -pși, (s.n.) -psuri. / < fr. biceps, cf. lat. biceps – cu două capete].

BÍCEPS s. m. mușchi cu două ligamente la extremitatea superioară. (< fr., lat. biceps)

BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Fr. biceps (lat. lit. biceps).

*bíceps m. saŭ n., pl. și urĭ (lat. biceps, bicipitis, d. bis, de doŭă orĭ. și capút, cap. V. triceps). Anat. Numele a doĭ mușchĭ de la braț și de la coapsă. – Maĭ conform spirituluĭ limbiĭ rom. ar fi bicipite ca it. V. bicefal.

bíceps s. m., pl. bícepși

BÍCEPS s. (ANAT.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea.

BÍCEPS s.m. Mușchi care are două ligamente la extremitatea superioară; (spec.) mușchiul brațului care face să se îndoaie antebrațul. [Pl. -pși, (s.n.) -psuri. / < fr. biceps, cf. lat. biceps – cu două capete].