Toate definitiile

BICIUÍRE, biciuiri, s. f. Acțiunea de a (se) biciui și rezultatul ei; biciuială. – V. biciui.

BICIUÍRE s. 1. şfichiuire, şfichiuitură, (rar) biciuială. (~ cailor.) 2. v. flagelare.

BICIUÍRE s. v. ridiculizare, satiră, satirizare.

BICIUÍRE, biciuiri, s. f. Acțiunea de a (se) biciui.

biciuíre s. f., g.-d. art. biciuírii; pl. biciuíri