Toate definitiile

BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca; (concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație. – V. bifurca.

BIFURCÁRE s. v. bifurcaţie.

BIFURCÁRE s.f. Acțiunea de a bifurca și rezultatul ei; bifurcație. [< bifurca].

BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca.

bifurcáre s. f., g.-d. art. bifurcắrii; pl. bifurcắri