Toate definitiile

BIJUTERÍE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie.

BIJUTERÍE s. giuvaier, odor, podoabă, (înv. şi pop.) giuvaierica, (pop.) sculă, (înv.) left, (turcism înv.) tefaric. (Inele de aur şi alte ~ii.)

BIJUTERÍE s.f. 1. Obiect de podoabă; giuvaer. ♦ (Fig.) Lucru elegant și de mare preț. 2. Magazin, atelier, fabrică de bijuterii, de giuvaericale etc. [Gen. -iei. / < fr. bijouterie].

BIJUTERÍE s. f. 1. obiect de podoabă; giuvaer. ◊ (fig.) lucru elegant și de mare preț. 2. magazin, atelier de bijuterii. (< fr. bijouterie)

BIJUTERÍE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. – Fr. bijouterie.

*bijuteríe f. (fr. bijouterie, d. bijou, gĭuvaĭer). Gĭuvaĭer, podoabă femeĭască de metal prețios. Lucru elegant și relativ mic: această casă e o adevărată bijuterie. Negoț de gĭuvaĭerurĭ.

bijuteríe s. f., art. bijutería, g.-d. art. bijuteríei; pl. bijuteríi, art. bijuteríile