Toate definitiile

BINTĂTUÍ vb. v. condamna, osândi, pedepsi.

bintătuí (-uésc, -ít), vb. – A pedepsi. Mag. büntetni (DAR; Gáldi, Dict., 107). În Trans., rar. – Der. bintătuială, s. f. (pedeapsă).

bintătuĭésc v. tr. (ung. bütetni). Trans. Vechĭ. Pedepsesc.