Toate definitiile

BIRUÍT, -Ă, biruiți, -te, adj. Bătut în luptă, întrecut într-o competiție, învins, înfrânt. ♦ Fig. Stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc. – V. birui.

BIRUÍT adj. 1. v. înfrânt. 2. v. toropit.

Biruit ≠ învingător