Toate definitiile

BOLȘEVÍSM s. n. Curent de gândire politică comunistă, apărut în Rusia la începutul sec. XX. – Din rus. bol'ševizm, fr. bolchevisme.

BOLŞEVÍSM s. v. comunism.

BOLȘEVÍSM s.n. Curent de gândire politică comunistă, apărut în Rusia la începutul secolului XX; leninism. [< rus. bolșevizm, cf. fr. bolchevisme].

BOLȘEVÍSM s. n. ansamblu de poziții ideologice radicale și de practici revoluționare, apărut în mișcarea social-democrată din Rusia. (< rus. bolșevizm, fr. bolchevisme)

BOLȘEVÍSM s. n. Învățătură leninistă despre teoria și tactica mișcării revoluționare a proletariatului și despre transformarea revoluționară a orânduirii capitaliste în orânduire comunistă; leninism. – Rus bol'ševizm.

*bolșevízm n. (d. bolșevic). Teoria bolșevicilor. Fig. Anarhie, vandalizm, devastare. V. maximalizm, poporanizm, pogrom.

bolșevísm (rar) s. n.