Toate definitiile
BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = un fel de căciuliță de lână cu vârful îndoit înainte, devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.
BONÉTĂ s. 1. v. boneţică. 2. v. tichie.
bonétă (bonéte), s. f. – Căciuliță, tichie. – Var. bonet. Fr. bonnet.
BONÉTĂ1 Scufie pe care o poartă mai ales copiii și bătrânii; tichie de medic, de bucătar etc. ♦ (Mil.) Acoperământ de cap fără cozoroc. ◊ Bonetă frigiană = v. frigian. [Var. bonet s.n. / < fr. bonnet].
BONÉTĂ2 s.f. (Mar.) Velă ajutătoare, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. [Cf. engl. bonnet, fr. bonnette, it. bonnetta].
BONÉTĂ1 s. f. 1. scufie pe care o poartă copiii și bătrânii; tichie. 2. (mil.) acoperământ de cap fără cozoroc. (< fr. bonnet)
BONÉTĂ2 s. f. velă îngustă, suplimentară, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. (< fr. bonnette)
BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Scufie înnodată sub bărbie. ♦ Tichie de pânză albă purtată de medici, de laboranți, de bucătari etc. 2. Acoperământ de cap fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de militari. 3. (În expr.) Bonetă frigiană = acoperământ de cap, purtat în antichitate de sclavii eliberați și adoptat în timpul revoluției franceze din 1789, ca simbol al libertății. – Fr. bonnet.
*bonétă f., pl. e (fr. bonnet). Tichie, scufie (p. copiĭ, bolnavi și babe).
bonétă s. f., g.-d. art. bonétei; pl. bonéte