Toate definitiile
BORCÁN, borcane, s. n. Vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Din bg. burkan.
BORCÁN s. (Mold.) gavanos. (Un ~ cu dulceaţă.)
borcán (borcáne), s. n. – Vas cilindric pentru păstrarea conservelor etc. Mag. borkancsó, de la bor „vin” și kancsó „cană” (› rom. canceu), cf. Cihac, II, 484. DAR se referă la bg. burkan, care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din rom. – Der. borcăna, vb. (a îngroșa, a se umfla un membru sau organ); borcănos, adj. (umflat).
BORCÁN, borcane, s. n. Vas (de sticlă, de formă cilindrică) fără toartă, larg la gură, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Bg. burkan.
borcán n., pl. e (ung. borkancsó, canceŭ de scos vin, de unde și bg. burkan, borcan). Vest. Gavanos, vas de ținut dulceață ș.a. Cană de ținut apă pe masă și orĭ la spălător, de adus vin ș.a. – V. ibric, urcĭor.