Toate definitiile

BORCÚT s. v. apă minerală, borviz.

borcút (borcúturi), s. n. – Apă minerală. Mag. borkut, de unde și rut. borkut (Cihac, II, 484; DAR). Se folosește în Mold., Bucov. și Trans. de Nord. Cf. borviz.

BORCÚT, borcuturi, s. n. (Reg.) Apă minerală. – Din magh. borkut.

borcút V. burcut.