Toate definitiile

BORD, borduri, s. n. Marginea din stânga sau cea din dreapta a punții unei ambarcații (mari). ◊ Jurnal de bord = registru în care se înregistrează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcații sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcație; p. anal. în avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

BORD s. v. bolovan, bor, margine, pietroi.

bord (bórduri), s. n. – Margine din stânga sau din dreapta a unei ambarcațiuni (mari). – Var. bor, s. n. (margine răsfrântă a calotei pălăriei). Fr. bord. – Der. bordură, s. f., din fr. bordure; deborda, vb., din fr. déborder.

bord (bórduri), s. n. – 1. (Trans.) Piatră, pietricică. – 2. (Trans.) Bulgăre de pămînt uscat. Origine necunoscută. Ar putea fi o formație spontană, pornind de la botf-. După Diculescu, Elementele, 490, provine din lat. *bŏlĭdum ‹ βωλώδης „plin de cocoloașe”; această opinie a fost adoptată de Giuglea, Dacor., III, 594, care face din bord baza lui bordei. – Der. bordan, s. m. (stîncă); bordos, adj. (puternic, viteaz).

BORD s.n. 1. Fiecare dintre coastele laterale ale punții unei nave; (p. ext.) nava însăși. ◊ De bord = referitor la navigație. ◊ Pe (sau la) bord = pe puntea unei nave sau în avion. 2. Marginea unui profil de aripă de avion. ◊ A arunca peste bord = a înlătura. 3. (Rar) Țărm de mare. 4. (Rar) Margine a unui obiect, a unui profil, a unei figuri etc. [< it. bordo, cf. fr. bord, germ. Bord].

BORD s. n. 1. fiecare dintre părțile laterale ale unei (aero)nave. 2. margine a unui profil de aripă de avion. ♦ (fig.) a arunca peste ~ = a înlătura ceva ca nefolositor. (< fr. bord, germ. Bord)

BORD, borduri, s. n. Fiecare din părțile laterale ale punții unei nave. ◊ Loc. adj. De bord = referitor la navigația pe apă, p. ext. referitor la navigația aeriană. Jurnal de bord. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = pe puntea navei, p. ext. pe avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a da la o parte, a înlătura. – Fr. bord.

1) bord m. Trans. Bolovan.

*2) bord n., pl. urĭ (fr. bord, d. germanicu bord-, margine). Partea de deasupra a corăbiiĭ. Fig. Corabie, navă: am petrecut mulțĭ anĭ pe bord. – Cu înț. de „margine de pălărie” e barb.

bord s. n., pl. bórduri