Toate definitiile

BOTÉI, boteie, s. n. (Reg.) Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). – Et. nec.

BOTÉI s. v. cireadă, turmă.

BOTÉI, boteie, s. n. Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.).

botéĭ n., pl. eĭe. Vest și nord. Cĭopor, turmă: boteĭu trecea de suta de oĭ (Sov. 168). Cîrd: ce găscă de tîrg? Da n’am eŭ boteĭele mele? (Neam. Rom. Pop. 2, 142).

botéi (reg.) s. n., pl. botéie