Toate definitiile

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

BÓTNIŢĂ s. (reg.) botelniţă. (~ la botul unui câine.)

BÓTNIŢĂ s. v. bot, cruce, pisc.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Din bot + suf. -niță.

bótniță f., pl. e (d. bot). Legătură care se pune la botu animalelor ca să nu muște.

bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe