Toate definitiile

BÓXĂ, boxe, s. f. 1. Despărțitură, compartiment de dimensiuni reduse, în interiorul unui local, al unei încăperi, al unei case (pentru acuzați la tribunal, pentru o masă separată la restaurant etc.). ♦ Despărțitură într-un grajd, făcută pentru un singur animal. ♦ Compartiment amenajat la malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiilor cu motor. ♦ Ladă care servește la încărcarea și la descărcarea animalelor (de) pe o navă. 2. (Fam.) Incintă acustică. – Din fr. box.

BÓXĂ s.f. Compartiment în interiorul unei construcții, al unui local, al unei încăperi etc.; (spec.) despărțitură într-un grajd etc. pentru un singur animal. ♦ (Mar.) Ladă care servește la încărcarea și descărcarea animalelor pe o navă. [< engl., fr. box].

BÓXĂ s. f. 1. compartiment în interiorul unei construcții, al unui local, al unei încăperi. ◊ parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzații în cursul proceselor. ◊ despărțitură într-un grajd. ◊ compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcațiilor cu motor. 2. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a mașinilor. 3. ladă care servește la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă. 4. incintă acustică. (< fr. box)

BÓXĂ, boxe, s. f. Despărțitură, compartiment înăuntrul unui local (pentru acuzați, la tribunal, pentru o masă separată, la restaurant). ♦ Despărțitură într-un grajd, pentru izolare. ♦ Compartiment mic în interiorul unei care, destinat unor servicii auxiliare. – Fr. boxe (<engl.).

*bóxă f., pl. e (engl. box. V. busolă). Despărțitură a unuĭ cal în grajd orĭ a unuĭ acuzat la judecată.

bóxă s. f., g.-d. art. bóxei; pl. bóxe

BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box. – Din fr. boxer.

BOXÁ vb. (SPORT) (rar) a pugila.

BOXÁ¹ vb. I. intr. A practica boxul. ♦ tr., refl. (Fam.) A (se) bate, a (se) lovi cu lovituri de pumni (ca la box). [< fr. boxer].

BOXÁ² vb. I. tr. A împărți o încăpere în boxe. [< boxă].

BOXÁ¹ vb. I. intr. a practica boxul¹ (1). II. tr. (fam.) a lovi cu pumnii (ca la box). (< fr. boxer)

BOXÁ² vb. tr. a împărți o încăpere în boxe. (< boxă)

BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica sportul boxului; a lupta după regulile boxului. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii, ca la box. – Fr. boxer (<engl.).

*boxéz v. intr. (fr. boxer). Mă bat cu boxu. V. tr. Lovesc cu boxu. V. pumnesc.

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză