Toate definitiile

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.

BOŢITÚRĂ s. creţ, cută, încreţitură, îndoitură. (~ a pantalonilor necălcaţi.)

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Din boți + suf. -(i)tură.

boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri