Toate definitiile

BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.

BRACONÁJ s.n. Vânătoare sau pescuit ilegal, fără permis; faptă de braconier. ♦ Delict făptuit de acela care braconează. [< fr. braconnage].

BRACONÁJ s. n. delict făcut de cel care braconează. (< fr. braconnage)

BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Delict comis de cel care braconează. – Fr. braconnage.

braconáj s. n., pl. braconáje