Toate definitiile

BRE interj. 1. (Fam.) Cuvânt cu care atragem atenția cuiva că ne adresăm lui. 2. (De obicei repetat) Cuvânt care exprimă mirare. – Din tc. bre.

BRE interj. v. hăi, măi.

bre brev" title="interjecție">interj. – 1. Introduce o interpelare. – 2. Exprimă surpriza sau mirarea, uneori intensificată prin repetiție. – brev" title="macedoromân">Mr. bre, vre, brev" title="meglenoromân">megl. bre. brev" title="turc(ă)">Tc. brè (Roesler 590; Șeineanu, II, 60; Ronzevalle 48); brev" title="confer">cf. brev" title="neogrec, neogreacă">ngr. μπρέ, brev" title="bulgar(ă)">bg. bre.

BRE interj. 1. (Fam.) Cuvânt cu care atragem atenția cuiva că ne adresăm lui. 2. Cuvânt care exprimă mirare. – Tc. bre.

bre interj. chemare, mirare și admirațiune adresată bărbaților, ca și măĭ: Bre omule! Ia stăĭ, bre! Bre! Mare minune! Bre! Da învățat e! (ngr. bre, vre și moré. V. măre).

bre (brev" title="familiar">fam.) brev" title="interjecție">interj.