Toate definitiile

BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

BREVETÁ vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenţie.)

BREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [< fr. breveter].

BREVETÁ vb. tr. a acorda un brevet; a patenta. (< fr. breveter)

BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet. – Fr. breveter.

*brevetéz v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuĭva (unuĭ inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o mașină. Fac să mi se recunoască c’am inventat: eŭ: mĭ-am brevetat mașina.

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză