Toate definitiile

BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.

BREVILOCVÉNŢĂ s. brahilogie.

BREVILOCVÉNȚĂ s.f. Vorbire scurtă; brahilogie. [< germ. Breviloquenz, cf. lat. brevus – scurt, eloquentia – elocvență].

BREVILOCVÉNȚĂ s. f. vorbire concisă; brahilogie. (< it. breviloquenza)

brevilocvénță (livr.) s. f., g.-d. art. brevilocvénței