Toate definitiile

BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

BRÍE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

BRÍE s. v. slăbănog.

BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).

brie² (sortiment de brânză) (fr.) [ie pron. i] s. n., art. brie-ul

Brie (nume de loc) (fr.) [ie pron. i] s. propriu n.

bríe¹ (plantă) s. f., art. bría, g.-d. art. bríei; pl. brii, art. bríile