Toate definitiile

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

BRIGÁND s. v. bandit, tâlhar.

BRIGÁND s.m. Hoț de drumul mare, tâlhar. [< fr. brigand].

BRIGÁND s. m. tâlhar de drumul mare. (< fr. brigand)

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Fr. brigand.

*brigánd și brigánt m. (fr. brigand, it. brigante, d. brigare, a merge în ceată). Tîlhar armat (de codru).

brigánd (livr.) s. m., pl. brigánzi