Toate definitiile

BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

BRODÁ vb. a coase, (reg.) a împistri, (Transilv. şi Maram.) a chindisi, (prin Maram.) a popistri, (prin Ban. şi Transilv.) a şlingui, (prin Transilv.) a ştricăni. (~ cu flori; a ~ la gherghef.)

BRODÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.

brodá (brodéz, -ít), vb. – 1. A coase o broderie. – 2. A înfrumuseța, a exagera o povestire. Fr. broder. – Der. broderie, s. f. din fr. broderie.

BRODÁ vb. I. tr. 1. A coase pe o țesătură (flori, ornamente etc.); a coase la gherghef. 2. (Fig.) A inventa, a dezvolta, a născoci. [< fr. broder].

BRODÁ vb. tr. 1. a coase o broderie (1). 2. (fig.) a inventa, a născoci. (< fr. broder)

BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie. ♦ Fig. A dezvolta, a inventa. – Fr. broder.

*brodéz v. tr. (fr. broder, îld. border, a garnisi pe marginĭ). Fac pe o stofă de semne în relief cu acu saŭ războĭu. Fig. Amplific, înfloresc: a broda o istorie. În Trans. chindisesc.

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză