Toate definitiile

BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

BRONZÁ vb. a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pârli, a (se) prăji, (înv. şi reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)

BRONZÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz (un obiect etc.) 2. tr., refl. A (se) pârli, a (se) înnegri, a (se) colora (la piele) ca bronzul. [Cf. fr. bronzer, it. bronzare].

BRONZÁ vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) pârli, a (se) înnegri (de soare, de vânt etc.). (< fr. bronzer)

BRONZÁ, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, vânt) A pârli, a înnegri, a arde pielea corpului omenesc. ◊ Refl. S-a bronzat la plajă. – Fr. bronzer.

*bronzéz v. tr. (fr. bronzer). Acoper cu o culoare ca de bronz oxidat. Fig. Pîrlesc: soarele bronzează fața.

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză