Toate definitiile

BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton). – Broască + suf. -ariță.

BROSCÁRIŢĂ s. (BOT.; Potamogeton natans) (reg.) notătoare, limba-apei, (Munt.) paşă.

broscáriță f., pl. e (d. broască). O algă (potamogéton natans).

broscáriță (notătoare) s. f., g.-d. art. broscáriței; pl. broscárițe

BROSCĂRÍȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță.

BROSCĂRÍŢĂ s. (BOT.; Triglochin palustris) (reg.) iarba-şarpelui.

BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. 1. Plantă erbacee acvatică, cu flori albe-verzui (Potamogeton natans); limba-apei. 2. Plantă erbacee acvatică, cu flori verzi și fructe care se desfac la maturitate în trei valve (Triglochin palustre); iarba-șerpilor. – Din broască + suf. -ariță.

broscăríță (iarba-șarpelui) s. f., g.-d. art. broscăríței; pl. broscăríțe