Toate definitiile

BRUCÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie. – Din fr. brucine.

BRUCÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie. [< fr. brucine].

BRUCÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie. (< fr. brucine)

*brucínă f., pl. e. Stricnină în care doŭă molecule de hidrogen îs înlocuite pin doŭă grupurĭ cu un atom de oxigen, unu de cărbune și treĭ de hidrogen.

brucínă s. f., g.-d. art. brucínei