Toate definitiile

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – Et. nec.

BRUDÍU adj. v. mic, nevârstnic, tânăr.

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic.

brúdiŭ, -ie adj. (cp. cu rut. brudiĭ, murdar). Mold. Trans. Nevîrstnic, minor. Simplu, naiv, lud. – Și brúdiv (Dos.) și brudátic. La Negr. brúdnic.

brúdiu (reg.) [diu pron. dyu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – Et. nec.

BRUDÍU adj. v. mic, nevârstnic, tânăr.

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic.

brúdiŭ, -ie adj. (cp. cu rut. brudiĭ, murdar). Mold. Trans. Nevîrstnic, minor. Simplu, naiv, lud. – Și brúdiv (Dos.) și brudátic. La Negr. brúdnic.