Toate definitiile

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

BRUSCÁ vb. 1. (pop. şi fam.) a bruftui, a bruftului, (fig.) a repezi. (El ţi-a vorbit frumos şi tu l-ai ~.) 2. v. maltrata.

A brusca ≠ a menaja

BRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer].

BRUSCÁ vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer)

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime și fără menajamente; a repezi. ♦ A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Fr. brusquer.

*bruschéz, a -cá v. tr. (fr. brusquer). Răspund răstit, brusc, ofensez pin bruscheță.

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză