Toate definitiile

BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. – Brutar + suf. -ie.

BRUTĂRÍE s. (Transilv. şi Ban.) pecărie, (Mold. şi Transilv.) pitărie, (înv.) magupie, (înv., în Mold.) formă. (A luat o pâine de la ~.)

BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine. – Din brutar + suf. -ie.

brutăríe f. (d. brut). Vest. Localu în care se face orĭ se vinde pîne. – În est pitărie.

pităríe f. (d. pitar). Vechĭ. Rangu pitaruluĭ. Azĭ. Mold. Trans. Casă în care se face pîne [!]. Meseria de a face pîne: a învăța pităria. – Mold. Pop. chitărie. Munt. brutărie.

brutăríe s. f., art. brutăría, g.-d. art. brutăríei; (localuri) pl. brutăríi, art. brutăríile