Toate definitiile

BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.

BRĂDÚŢ s. (BOT.) brădişor, brăduleţ, (reg.) brădui, brăduiac, brădulete, brăduştean.

BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad.

brădúț s. m., pl. brădúți