Toate definitiile

BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

BUBUITÓR adj. detunător, tunător. (Explozie ~oare.)

BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. – Din bubui + suf. -(i)tor.

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre