Toate definitiile

BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.

BUBUITÚRĂ s. bubuire, bubuit, detonaţie, detu-nare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. – Din bubui + suf. -(i)tură.

bubuitúră f., pl. ĭ. Zgomot de tunet orĭ de descărcărĭ de tunurĭ, detunătură.

bubuitúră (-bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuitúrii; pl. bubuitúri