Toate definitiile

BUCCINATÓR, buccinatori, S. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.

BUCCINATÓR s.m. Mușchi al obrajilor, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. ♦ Nerv din regiunea obrajilor. [< fr. buccinateur].

BUCCINATÓR s. m. 1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. 2. nerv maxilar inferior. (< fr. buccinateur, lat. buccinator)

buccinatór s. m., pl. buccinatóri