Toate definitiile

BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. (În mitologie) Centaur care avea corp de taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.

BUCENTÁUR s.m. 1. Centaur cu corp de taur. 2. Corabie de festivități a dogilor venețieni. [Pron. -ta-ur. / < fr. bucentaure, cf. gr. bous – bou, kentauros – centaur].

BUCENTÁUR s. m. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate taur. (< fr. bucentaure)

bucentáur (-ta-ur) s. m., pl. bucentáuri