Toate definitiile

BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

BUCĂŢELÍ vb. v. îmbucătăţi.

BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bucăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă