Toate definitiile

BUIMÁTIC, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

BUIMÁTIC adj. v. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.

BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -e, adj. (Rar) Buimac. – Din buim[ac] + suf. -atic.

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice