Toate definitiile

BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.

BUIMĂCEÁLĂ s. ameţeală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. şi reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehuială. (O stare de ~.)

BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Din buimăci + suf. -eală.

buĭmăceálă f., pl. elĭ. Amețeală, zăpăceală, năuceală.

buimăceálă s. f., g.-d. art. buimăcélii; pl. buimăcéli