Toate definitiile

BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. – Tc. buiurdiin „ordin, decret”.

buĭurdisésc v. tr. (ngr. bugĭurdizo, d. turc. buĭurdu. V. buĭurdiŭ). Vechĭ. Poruncesc, decretez (vorbind de autoritățĭ).

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă