Toate definitiile

BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Vâltoare. – Din bulb[uc] + suf. -oană.

BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Adâncitură într-un râu, unde apa formează un vârtej; vâltoare, bulboacă. – Cf. bulbuc.

BULBOÁNĂ s. bulboacă, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniţă, dâlboană, sfredel, şipot, toancă, vârtecuş, (Transilv. şi Ban.) şioi, (prin Transilv. şi Maram.) ştibloancă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ştioalnă, (Bucov., Transilv. şi Mold.) ştiulboană, (Tran-silv., Ban. şi Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smârc. (~ a unei ape curgătoare.)

bulboácă, bulboánă, hulboánă, bolboácă și holboánă (oa dift.) f., pl. e (bg. glybok, dŭlbok, adînc; rut. hlubókŭ, d. vsl. glonbokŭ, adînc). Est. Loc adînc în rîŭ saŭ în lac și primejdios pentru înotătorĭ (gîldăŭ, ghiol, steoalnă, plisă). – Și hîlboacă și -oană. La Dos. dîlboană, abis. În Tut. (rev. I. Crg. 8, 155) hulboacă, în Trans. duldoacă. În R. S. și Mold. sud dulbínă și (CL. 1924, 195) dulghină (bg. dulbiná), în Ban. tulbínă, în Bihor (Șez. 37, 126) dîlbínă. Forma hulboană și bulb- în Șez. 30, 293. V. afundătoare, anafor, copcă 2, dornă.

bulboánă s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. bulboáne